Compartiment Stare Civila

Telefon: 0735-159804 ; Fax: 0374-097551

ACTELE NORMATIVE CARE CONSTITUIE CADRUL JURIDIC ÎN MATERIE DE STARE CIVILĂ:

1) Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
2) Hotărârea Guvernului nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare;
3) Legea nr. 105/2022 din 20 aprilie 2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, precum şi pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice;
4) Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
5) Hotărârea Guvernului nr. 220/2006 pentru aprobarea Normelor de lucru privind procurarea şi transmiterea în străinătate a certificatelor şi extraselor de pe actele de stare civilă, precum şi a datelor cu privire la domiciliul şi reşedinţa unor persoane, cu modificările şi completările ulterioare;
6) Ordonanţa de Guvern nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, cu modificările şi completările ulterioare;
7) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 70/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind taxe şi tarife cu caracter nefiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
8) Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Cartea I, Cap. III, Secţiunea a 3-a;

9) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, cu modificările şi completările ulterioare;

10)Hotărârea Guvernului nr. 801/2016 pentru stabilirea procedurilor de colectare și ștergere a datelor persoanelor cu identitate declarată, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă și evidența persoanelor;

11) Ordonanța de Urgență nr. 41/2016 privind stabilirea unor măsuri de simplificare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare.

ÎNREGISTRAREA NAŞTERII

Înregistrarea naşterii se face de structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază  s-a produs evenimentul.

Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:
          a) 30 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;
          b) 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
          c) 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 zile;
          d) 30 de zile pentru copilul cu vârsta de până la un an, găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unităţi sanitare.

  1. Înregistrarea naşterii în cazurile prevăzute la punctele a) şi c) se face în baza următoarelor documente:
  2.      a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul /ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
     b) actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
             c) certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi fotocopie, iar dacă aceştia poartă nume de familie diferit, declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului-public;
              d) declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.
     

În situaţia în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini sau apatrizi, sunt necesare documentele menţionate mai sus, precum şi următoarele:

  1.  a) paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene ori Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original şi în fotocopie. În cazul cetăţenilor străini sau apatrizilor ale căror acte de identitate/călătorie nu conţin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare ale persoanei; dacă din documentele străine prezentate nu rezultă în mod distinct care este numele de familie şi prenumele se solicită declaraţia notarială a titularului în acest sens;
     b) certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinţi este cetăţean român; dacă ambii părinţi sunt cetăţeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, în original, precum şi traducerea legalizată a acestuia, apostilate/supralegalizate conform art. 72 alin. (6) din Metodologia aprobată prin H.G. 64/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
     

În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare:
     a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
     b) certificatul de naştere al mamei;
     c) actul de identitate al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei copilului.


Domiciliul minorului:

  • În cazul în care părinţii au domicilii diferite, părintele care declară naşterea va da o declaraţie din care să rezulte la care dintre părinţi are domiciliul copilul;
  • Dacă declararea nașterii se face de către o persoană, alta decât unul dintre părinți, se prezintă declarația notarială a oricăruia dintre părinți, din care să rezulte domiciliul copilului;
  • În situația în care niciunul dintre părinți nu este identificat la adresa de domiciliu prin intermediul unităților de poliție, copilul este înregistrat în R.N.E.P., cu domiciliul mamei.

 

  1. Înregistrarea naşterii copilului în termenul legal de 30 de zile în lipsa actului de identitate al mamei

În lipsa actului de identitate al mamei, declarantul prezintă:
    a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
    b) fotocopia procesului-verbal întocmit de poliţist cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, certificată pentru conformitate de reprezentatul unităţii sanitare;
    c) declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.

III.   În cazul în care naşterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă, pentru întocmirea actului de naştere al copilului se prezintă următoarele documente:
    a) declaraţia scrisă a uneia dintre persoanele prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 19^1 sau anexa nr. 19^2, din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2011 cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
    b)procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;
    c) certificatul medical constatator al naşterii;
    d) actul de identitate al declarantului;
    e) declaraţia tatălui de recunoaştere a copilului, după caz, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei.

  1. Înregistrarea tardiva a naşterii
    După împlinirea termenului de 30 de zile, prevăzut de lege, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, precum şi cu avizul conform al S.P.C.J.E.P. sau, după caz, al D.G.E.P.M.B.   

Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani

Înregistrarea actului de naştere se face în baza documentelor prevăzute la pct. I  iar dacă nu există certificat medical constatator al naşterii este necesară expertiza medico-legală cu privire la data naşterii, în format an, lună, zi, şi sexul persoanei.

Dispoziţiile menţionate se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate şi nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinţilor, iar declararea naşterii sau înregistrarea naşterii se face în ţară.   

Înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani

Se prezintă documentele necesare înregistrării naşterii copilului cu vârsta de până la 14 ani precum şi declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată şi, după caz, a părinţilor sau ocrotitorului/reprezentantului legal ai/al persoanei, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm, potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 20, respectiv în anexa nr. 21 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2016 cu modificările şi completările ulterioare; declaraţia se dă în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă.

Înregistrarea tardivă a naşterii persoanei majore

Cererea scrisă a declarantului este însoţită de următoarele documente:
          a) certificatul medical constatator al naşterii;
          b) declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată, dată în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm;
         c) declaraţia a 2 membri ai familiei, iar în lipsa acestora, a două persoane care o cunosc, dată în faţa ofiţerului de stare civilă.


      În toate cazurile în care o persoană de sex feminin solicită înregistrarea tardivă a naşterii sale, aceasta dă o declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă/personalului cu atribuţii de stare civilă, din care să rezulte dacă are vreun copil a cărui naştere a fost înregistrată în conformitate cu prevederile art. 14^1 alin. (4) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

ÎNREGISTRAREA DECESULUI

Întocmirea actului de deces se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria în a cărei rază s-a produs decesul.

Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viată a persoanei. În acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia.

Decesul se declară verbal de către membrii familiei decedatului sau în lipsa acestora de către medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul sau de către orice persoană care a luat cunoştiinţă despre deces.

Odată cu declaraţia de deces, declarantul va depune următoarele acte:

  • certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată cauza decesului;
  • actul de identitate al celui decedat;
  • livretul militar sau adeverinţa de recrutare, după caz, pentru persoanele supuse obligaţiunilor militare.

În cazurile în care declarantul nu poate prezenta actele prevăzute mai sus, va depune în scris motivul neprezentării acestora şi datele de stare civilă ale decedatului.

Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 48 ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului. În astfel de cazuri este necesară dovada eliberată de poliţie sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces.

În cazul în care decesul nu a fost declarat în termenele legale, întocmirea actului de deces se face doar cu aprobarea parchetului.

În cazul în care se declară decesul unui copil născut viu, care a încetat din viată fără ca declararea naşterii să fi fost făcută în termenele prevăzute de lege, ofiţerul de stare civilă va întocmi mai întâi actul de naştere şi apoi pe cel de deces. Dacă din motive temeinice, actul de naştere nu poate fi întocmit, ofiţerul de stare civilă întocmeşte actul de deces şi ulterior urmăreşte înregistarea naşterii.

După întocmirea actului de deces, ofiţerul de stare civilă eliberează declarantului adeverinţa de înhumare sau de incinerare a cadavrului.

Adeverinţa de înhumare sau de incinerare a cadavrului se eliberează într-un singur exemplar, în cazul în care declarantul decesului nu mai deţine adeverinţa, la solicitarea  acestuia se poate elibera un duplicat.

Înhumarea sau incinerarea unui cetăţean român al cărui deces s-a produs şi s-a înregistrat în străinătate se face pe baza adeverinţei eliberate de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau de primăria în a cărei rază administrativ-teritorială urmează să se facă înhumarea sau incinerarea. Adeverinţa se întocmeşte pe baza certificatului de deces eliberat de autorităţile străine şi a traducerii legalizate a acestuia.

Când decesul cetăţeanului român s-a înregistrat la misiunea diplomatică a României, adeverinţa se întocmeşte pe baza certificatului de deces emis de misiunea diplomatică sau de oficiul consular de carieră.

Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la:

  • locul de naştere al celui declarat mort;
  • domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de naştere a fost întocmit la autorităţile locale din străinătate;
  • domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecătorească a morţii în situaţia în care locul naşterii şi domiciliul declarantului nu sunt cunoscute.

ÎNREGISTRAREA CASATORIEI

Căsătoria între doi cetăţeni români

Declaraţia de căsătorie se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la primăria locului de domiciliu sau de reşedinţă al unuia dintre ei.

În cazul în care unul dintre viitorii soţi nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătorie, el poate face declaraţia de căsătorie la primăria localităţii de domiciliu sau de reşedinţă, care o va transmite, în termen de 48 de ore, la primăria localităţii unde urmează a se încheia căsătoria.

Odată cu declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor prezenta următoarele documente:

  • actul de identitate;
  • certificatul de naştere, în original şi în copie;
  • certificatul medical privind starea sănătăţii, valabil 14 zile de la data emiterii şi care trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu căsători (certificat prenupţial);
  • declaraţie pe propria răspundere că nu cunosc niciun motiv de natură legală care să împiedice încheierea căsătoriei;

după caz:

  • acte, în original şi în copii traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare dacă este cazul (certificatul de deces al fostului soţ, certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei, sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă);
  • aprobarea preşedintelui consiliului judeţean pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie, în condiţiile prevăzute de lege;
  • avizul medical, dovada încuviinţării părinţilor ori, după caz a tutorelui şi autorizarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstă, cu respectarea prevederilor Codului familiei.

Termenul legal de încheiere a căsătoriei este de 10 zile de la data când a fost înregistrată declaraţia de căsătorie. În acest termen se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria. Cu aprobarea primarului se poate oficia căsătoria înainte de împlinirea sau expirarea termenului de 10 zile, dar fără depăşirea termenului de valabilitate a certificatelor medicale privind starea sănătăţii. Constituie motiv temeinic când viitorii soţi vor să oficieze căsătoria, înainte de naşterea unui copil.

Locul încheierii căsătoriei este sediul serviciului de stare civilă din localitatea competentă. Căsătoria se poate încheia în afara sediului primăriei, cu aprobarea primarului, dacă din motive temeinice unul dintre soţi se află în imposibilitatea de a se prezenta (exemplu: suferă de o boală şi nu se poate deplasa). Se poate oficia căsătoria în afara sediului primăriei în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor private de libertate, în penitenciar.

La încheierea căsătoriei, viitorii soţi vor declara, în faţa delegatului de stare civilă, numele pe care s-au voit să-l poarte în căsătorie, ei pot să-şi păstreze numele lor dinainte de căsătorie, să ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite.

În aceeaşi zi cu primirea declaraţiei de căsătorie, ofiţerul de stare civilă dispune publicarea acesteia, prin afişarea în extras, într-un loc special amenajat, la sediul primăriei unde urmează să se încheie căsătoria.

Orice persoană poate face opunere la căsătorie, dacă există o piedică legală ori dacă alte cerinţe ale legii nu sunt îndeplinite. Opunerea la căsătorie se va face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care ea se întemeiază.

Căsătoria nu poate fi dovedită decât prin certificatul de căsătorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilă.

 

Căsătoria între un cetăţean român şi un cetăţean străin (căsătorie mixtă)

În situaţia încheierii unei căsătorii dintre un cetăţean român şi un cetăţean străin, acesta din urmă trebuie să prezinte, pe lângă documentele enumerate mai sus şi dovada eliberată de misiunea diplomatică a statului de cetăţenie, acreditată în România, din care să rezulte că cetăţeanul străin îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de legea sa naţională pentru a încheia căsătoria în România.

Cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă şi de dreptul familiei vor  prezenta documente eliberate de autorităţile competente din ţările respective. Aceste state sunt următoarele: Republica Albania, Republica Austria, Belgia, Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Republica Cehă, Republica Populară Chineză, Republica Populară Democrată Coreea, Croaţia, Republica Cuba, Republica Franceză, Republica Moldova, Republica Populară Mongolă, Republica Polonă, Federaţia Rusă, Republica Serbia, Slovacia, Slovenia, Republica Ungară, Ucraina.

Documentele eliberate de aceste state sunt SCUTITE DE APOSTILARE şi SUPRALEGALIZARE.

Cetăţenii ale căror state nu au misiune diplomatică sau oficiu consular de carieră acreditat în România vor da declaraţii pe proprie răspundere, autentificate de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei.

 

Reglementări speciale la încheierea căsătoriei dintre un cetăţean român şi un cetăţean străin.

  1. a) Cetăţenii israelieni, pentru încheierea căsătoriei în România, vor dovedi îndeplinirea condiţiilor de fond, cerute de legea lor naţională, prin următoarele documente:
  • extras de înregistrare civilă sau extras din evidenţele populaţiei, eliberat de Ministerul de Interne, în original, copie xerox şi traducere legalizată a acestuia (maxim 3 luni de la emitere);
  • în cazul în care persoana este divorţată sau văduvă se solicită, după caz, hotărârea de divorţ sau certificatul de deces, în original, copie xerox şi traducere legalizată a documentului;
  • declaraţie notarială pe propria răspundere, din care să rezulte că la data depunerii documentelor la starea civilă, nu există încheiată o altă căsătorie.

Documentele emise de autorităţile israeliene trebuie să fie apostilate.

  1. b) Cetăţenii norvegieni, la încheierea căsătoriei în România vor face dovada îndeplinirii condiţiilor de fond ale legii norvegiene, prin prezentarea unui document eliberat de Centrul Naţional de Înregistrare (confirmation of registered information), care trebuie să fie legalizat cu Apostille de o Prefectură din Norvegia sau de Ministerul Regal al Afacerilor Externe.

Documentele emise de autorităţile norvegiene trebuie să fie apostilate.

  1. c) Cetăţenii elveţieni vor prezenta numai un document eliberat de autorităţile din Elveţia sub forma unui certificat de capacitate matrimonială, care trebuie să aibă aplicată Apostila conform prevederilor Convenţiei de la Haga din 05.10.1961.

Documentele emise de autorităţile elveţiene trebuie să fie apostilate.

  1. d) Cetăţenii saudiţi care doresc să încheie căsătoria în România se vor adresa forurilor de resort din Regat pentru aprobarea căsătoriei; aprobarea se transmite Ambasadei Regatului Arabiei Saudite din România, ambasada eliberând o dovadă privind încheierea căsătoriei.

Documentele emise de autorităţile saudite trebuie să fie supralegalizate.

  1. e) Cetăţenii kuwaitieni vor face dovada îndeplinirii condiţiilor de fond ale legii lor naţionale la încheierea căsătoriei în România numai prin aprobarea scrisă eliberată de Ambasada Statului Kuwait la Bucureşti.

Documentele emise de autorităţile kuwaitiene trebuie să fie supralegalizate.

  1. f) Cetăţenii germani vor face dovada îndeplinirii condiţiilor de fond prin prezentarea certificatului de capacitate de căsătorie eliberat de către oficiul de stare civilă competent din Germania, în original, apostilat, împreună cu traducerea în limba română, legalizată de notarul public.

Documentele emise de autorităţile germane trebuie să fie apostilate.

  1. g) Cetăţenii ucrainieni în vederea înregistrării unei căsătorii şi a confirmării stării lor civile vor prezenta o declaraţie pe propria răspundere, legalizată de către reprezentantul diplomatic, oficiul consular al Ucrainei sau notar, prin care se confirmă că persoana în cauză nu este căsătorită.

Documentele emise de autorităţile ucrainiene sunt scutite de apostilare.

  1. h) Cetăţenii moldoveni vor prezenta la depunerea dosarului de căsătorie Certificatul de stare civilă eliberat de organele de stare civilă ale Ministerului Dezvoltării Informaţionale al R. Moldova sau de către funcţionarii consulari ai misiunii diplomatice şi consulare ai R. Moldova, în colaborare cu instituţia menţionată. Legitimarea se va face în baza paşaportului valabil şi a vizei de şedere valabilă atât la depunerea dosarului cât şi la oficierea căsătoriei.

Documentele emise de autorităţile moldovene sunt scutite de apostilare.

  1. i) Cetăţenii olandezi stabiliţi în altă ţară care doresc să se căsătorească în România şi care fac dovada şederii pe teritoriul României cu un document emis de către Oficiul Român pentru Imigrări, vor depune la dosarul de căsătorie declaraţie notarială din care să rezulte că nu mai au o altă căsătorie încheiată şi nedesfăcută.

Documentele emise de autorităţile olandeze trebuie să fie apostilate.

Certificatele de stare civilă prezentate de cetăţenii străini, în vederea căsătoriei, vor fi în mod obligatoriu apostilate sau supralegalizate, dacă acesta nu este un cetăţean al vreunui stat cu care România are încheiate tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică.

Documentele administrative emise de statele semnatare ale Convenţiei de la Haga vor fi în mod obligatoriu Apostilate.

Documetele administrative emise de autorităţile care nu au ratificat Convenţia de la Haga şi nu au tratate/convenţii/acorduri încheiate cu România, vor fi în mod obligatoriu supralegalizate, în conformitate cu prevederile art.162 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

SUPRALEGALIZARE – pe lângă ştampila organului emitent, actul trebuie să aibă ştampila Ambasadei sau Consulatului român din statul de origine, sau a Ambasadei ori Consulatului statului de origine din România şi, în ambele situaţii, ştampila Ministerului Afacerilor Externe - Direcţia Generală Afaceri Consulare - Biroul Legalizări Documente.

  • se eliberează în vederea valorificării unor drepturi sau apărării intereselor în străinătate;
  • document eliberat de către Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor și serviciile publice comunitare județene de evidență a persoanelor, respectiv a municipiului București, la cererea titularului, conform prevederilor Ordonanței Guvernului României nr. 12 pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții privind evidența persoanelor și cartea electronică de identitate;

Acte necesare:

  • formular tip pentru Certificat; (Click aici pentru a descărca formularul)
  • formular tip pentru eliberarea unui formular standard multilingv care însoțește Certificatul;(Click aici pentru a descărca formularul)
  • actul de identitate original;
  • procura specială în original și, după caz, traducerea acesteia în limba română, legalizată, de asemenea în original, în situația în care documentul este autentificat de către autoritatea străină competentă, dacă se solicită eliberarea Certificatului prin împuternicit.
  • împuternicirea avocațială, dacă se solicită eliberarea Certificatului prin avocat.
  • actul de identitate al mandatarului în original, dacă Certificatul se solicită prin împuternicit sau avocat.

Transcrierea certificatelor

SCOP

  • Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă au fost transcrise sau înscrise în registrele de stare civilă române.

Statutul persoanei fizice

Starea, capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională, afară numai dacă, prin dispoziţii speciale, nu se prevede altfel.

Legea naţională este legea statului a cărui cetăţenie o are persoana în cauză şi urmăreşte pe cetăţenii români chiar când aceştia îşi au domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Determinarea şi proba cetăţeniei se fac în conformitate cu legea statului a cărei cetăţenie se invocă.

Legea naţională a străinului care are mai multe cetăţenii este legea statului unde îşi are domiciliul sau, în lipsă, reşedinţa.Inceputul şi încetarea personalităţii sunt determinate de legea naţională a fiecărei persoane.Numele persoanei este cârmuit de legea sa naţională.

Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora

Începând cu data de 08..09.2006, rectificarea actelor de stare civilă a trecut din competenţa instanţelor judecătoreşti în competenţa autorităţilor administraţiei publice locale. Rectificarea se face în temeiul dispoziţiei primarului unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă.

Poate fi solicitată de către persoana interesată, prin care se înţelege persoana fizică la care se referă actul de stare civilă, fie din oficiu de către autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene.

Cererea de rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea, însoţită de actele doveditoare, se depune la primăria care are în păstrare actul de stare civilă sau primăria locului de domiciliu al solicitantului.

Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile, prin emiterea dispoziţiei de către primarul localităţii, cere se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii. În situaţia în care nu sunt finalizate verificările în termen de 30 de zile, solicitantul va fi informat în scris, menţionându-se totodată că la finalizarea verificărilor va fi înştiinţat în vederea primirii dispoziţiei şi a noului certificat, după caz.

În vederea întocmirii referatului, se vor anexa în mod obligatoriu extrase de pe actul în cauză, exemplarul I şi II, cu toate menţiunile existente. Referatul motivat, cuprinzând rezultatul verificărilor va fi prezentat spre aprobare primarului localităţii, după ce în prealabil a fost avizat de şeful structurii de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor, precum şi de şeful serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor.

Datele din cuprinsul dispoziţiei trebuie să se refere la o singură persoană.

Anularea, modificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor

Anularea, modificarea sau completarea actelor de stare civilă şi amenţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Sesizarea instanţei se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază terotorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor şi a concluziilor procurorului.

Soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilă formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate este de competenţa Judecătoriei Sectorului 1 al municipiului Bucureşti.

Înscrierea de menţiuni

Hot. de divorţ pronunţată în străinătate

Înscrierea de menţiuni în actele de stare civilă române privind hotărârile de divorţ pronunţate în străinătate.

Hotărârile de divorţ pronunţate în străinătate, şi ale căror efecte au fost recunoscute pe teritoriul României, conform prevederilor Legii nr.105/1992, vor fi înscrise în registrele de stare civilă române fără avizul Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

Avizul DEPABD se solicită pentru înscrierea pe marginea actelor de stare civilă prin menţiune a hotărârilor pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene şi care sunt recunoscute de plin drept în România, conform prevederilor Tratatului pentru Instituirea Comunităţii Europene.

Schimbări de nume/prenume efectuate în străinătate

Înscrierea de menţiuni în actele de stare civilă române privind privind schimbările de nume şi/sau prenume efectuate de cetăţenii români în străinătate

  1. În situaţia în care solicitantul se regăseşte atât în posesia  paşaportului emis de autorităţile străine, pe noul nume, cât şi a actului administrativ (notarial, judecătoresc, după caz) prin care s-a aprobat schimbarea numelui şi/sau prenumelui în străinătate, cererea de înscriere a menţiunii de schimbare a numelui şi/sau  a prenumelui în străinătate se va depune la primăria care are în păstrare actul/actele de stare civilă ale solicitantului.

Cererea va fi însoţită  de următoarele documente:

  • documentul de schimbare a numelui şi/sau prenumelui, emis de autorităţile  străine, în original şi copie;
  • traducerea legalizată a documentului, în original şi copie; traducerea se va face la un notar public din ţară, la misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României din ţara de reşedinţă a solicitantului sau la un notar străin, în acest din urmă caz trebuind să fie aplicată apostila conform Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine;
  • copia certificatului de naştere şi/sau căsătorie al persoanei pentru care se solicită înscrierea menţiunii;
  • copia paşaportului străin;
  • copia paşaportului românesc, dacă este cazul.

Cererea de înscriere a menţiunii se poate face în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială. Procura va fi dată la un notar public din ţară, la misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României din ţara de reşedinţă a solicitantului sau la un notar străin, dar care să aibă aplicată apostila conform Convenţiei de la Haga din 05.10.1961.  În procură este necesar să se facă referire, în mod expres, la faptul că persoana împuternicită îi reprezintă pe solicitanţi atât în vederea depunerii documentelor pentru înscrierea menţiunii, cât şi a ridicării noilor certificate de la oficiile de stare civilă unde sunt înregistrate actele de stare civilă ale acestora.

  1. În situaţia în care solicitantul deţine numai paşaportul emis de către autorităţile străine, pe noul nume, fără a fi în posesia actului administrativ (notarial, judecătoresc, după caz) de schimbare a numelui şi/sau  prenumelui în străinătate, sunt aplicabile prevederile art. 4 alin.(2) lit. b) şi e) din O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

Identificarea persoanelor cu identitate necunoscută

Noţiuni utilizate

Identitate = ansamblul de date prin care se identifică o persoană, ce caracterizează în mod unic o persoană, ce aparţine anatomic, fiziologic şi comportamental numai acelei persoane precum amprenta digitală, imaginea facială, semnătura olografică, etc.

Prin identitate se înţelege însuşirea unei persoane de a-şi manifesta identitatea, în timp şi în spaţiu, prin caracteristici fundamentale, neschimbătoare, ce le deosebesc de toate celelalte şi le determină să rămână ele însele pe întreaga durată a existenţei lor.

Identificare = ansamblul de mijloace şi metode folosite pentru stabilirea identităţii unei persoane pe baza trăsăturilor şi particularităţilor acesteia.

 

Definiţia persoanei cu identitate necunoscută

Persoana cu identitate necunoscută este acea persoană depistată  în diverse împrejurări ori aflată în unităţile sanitare sau de asistenţă socială care nu posedă acte de identitate, nu poate da relaţii în acest sens ori ridică suspiciuni cu privire la datele declarate.

Cauzele care determină încadrarea unei persoane în categoria celor cu identitate necunoscută sunt următoarele:

  • Starea de sănătate deteriorată datorită vârstei înaintate;
  • Afecţiunile psihice ca boală dobândită ori induse în cazul persoanelor care au suferit accidente ori agresiuni fizice;
  • Deviaţiile comportamentale
  • Alte cauze.

Aceste persoane nu îşi cunosc identitatea sau datele pe care le oferă sunt incorecte ori incomplete.

Legislaţie

  • Legea 677/2001 privind protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulatie a acestor date;
  • Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului;
  • OUG 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români;
  • O.G. nr.41/ 2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, cu modificările şi completările ulterioare, actualizată;
  • Legea 119/1996 privind actele de stare civilă;
  • Metodologia  nr. 1/1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii 119/1996;
  • Decretul 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice;
  • Decretul 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului de familie şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi juridice.

 

Schimbarea pe cale administrativă a numelui persoanelor fizice

Competenţă de soluţionare, Acte, Procedură, Precizări

COMPETENŢĂ:

Competenţa de soluţionare a cererilor de schimbare a numelui pe cale administrativă este a preşedintelui consiliului judeţean, care se pronunţă prin emiterea dispoziţiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea cererii.

În considerarea acestor reglementări, cererile de schimbare a numelui pe cale administrativă se depun la:

  • Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor – serviciul/compartimentul de stare civilă, pe  a cărui rază de competenţă domiciliază petentul cetăţean român;
  • Unitatea administrativ-teritorială/Primărie – Serviciul/compartimentul de stare civilă de la domiciliul petentului, pentru situaţia în care în localitatea respectivă nu funcţionează serviciu public comunitar de evidenţă a persoanelor;
  • Unitatea administrativ-teritorială/Primăria ultimului loc de domiciliu avut în România, pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate;
  • Direcţia de Stare civilă a Sectorului 1 al mun. Bucureşti, pentru cetăţenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România.

* Cererea de schimbare a numelui de familie pentru minorul sub 14 ani, se poate face odată cu schimbarea numelui de familie al părinţilor sau separat.

* Cererea de schimbare a numelui se publică în M. Of. al României prin grija şi pe cheltuiala solicitantului.

* Pot fi exceptate de la publicare cererile de schimbare a numelui format din expresii indecente, ridicole, ori pentru numele transformat prin traducere sau în alt mod, cu aprobarea conducătorilor DJCEP.

TERMENUL DE OPOZIŢIE

Faţă de solicitarea petentului, orice persoană interesată poate face opoziţie scrisă şi motivată la SPCLEP-ul/primăria locului de domiciliu al persoanei care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă.

  • Termenul legal de opoziţie este de 30 de zile de la publicarea în M. Of. a extrasului din cererea de schimbare a numelui.

* Când se constată că dosarul de schimbare de nume este incomplet ori soluţionarea acestuia necesită aplicarea altei proceduri, se restituie cu indicaţiile corespunzătoare, iar dacă este complet, dosarul se înaintează structurii de evidenţă a persoanelor, în termen de 5 zile.

APROBAREA solicitării de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui pe cale administrativă

Aprobarea schimbării numelui şi/sau a prenumelui, va fi comunicată petentului, acesta urmând a se prezenta la sediul DJCEP Braşov, urmând ca după achitarea unei taxe de 25 lei acestuia să-i fie înmânată originalul dispoziţiei de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui pe cale administrativă.

Obligaţiile petentului:

Petentului îi va reveni obligaţia prezentări cu originalul dispoziţiei de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui pe cale administrativă, la primăria locului de domiciliu împreună cu următoarele acte:

  1. certificatele de stare civilă (de naştere, de căsătorie şi de naştere ale copiilor minori), în original;
  2. chitanţa de plată a taxei de schimbare a numelui;

cereri individuale prin care se solicită certificatele de stare civilă, potrivit schimbării de nume obţinute prin dispoziţie.

Documente necesare

Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată prin unul sau mai multe cazuri prevăzute la art. 4 alin. 2 şi 3 din OG 41/2003, prin indicarea numelui pe care îl doreşte al purta în viitor, la care se vor anexa urmatoarele documente:

  • copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;
  • un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, conform art. 10, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;
  • consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;
  • copia de pe decizia de încuviinţare a autorităţii tutelare, în situaţia în care,
    • părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copiilor lor minori
    • cererea este formulată de tutore şi priveşte schimbarea numelui unui minor ori a unei persoane pusă sub interdicţie judecătorească;
  • cazierul judiciar al solicitantului valabil la data depunerii cererii;
  • cazierul fiscal al solicitantului (valabil la data depunerii cererii) sau pentru cetăţenii români cu domicilul în străinătate o declaraţie autentificată din care să rezulte că nu au datorii faţă de statul român. Declaraţia va fi dată la un notar public în ţară sau dacă este dată în străinătate, la misiunea diplomatică a româniei din ţara de reşedinţă ori la un notar public străin, dar pe care va fi aplicată apostila, conform Convenţiei de la Haga;
  • orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în motivarea cererii sale.

Persoane îndreptăţite

Calitatea în care acţionează persoana care depune cererea de schimbare a numelui:

  • petent, formulează cerere în nume propriu;
  • schimbarea numelui pe cale administrativă priveşte minorul cu vârsta peste 14 ani, cererea este formulată de unul dintre părinţi, minorul semnând alături de acesta ( acordul dat în formă autentică de către celălalt părinte, este obligatoriu cu excepţia cazurilor în care acesta este decăzut din drepturile părinteşti, declarat judecătoreşte dispărut ori pus sub interdicţie);
  • împuternicit cu procură specială;
  • împuternicit cu procură avocaţială.

Motive de solicitare

(In baza cărora se poate solicita schimbarea numelui şi/sau a prenumelui pe cale administrativă)

Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în urmatoarele cazuri:

  1. a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
  2. b) când persoana în cauză a folosit în mod permanent, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, facând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
  3. c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
    d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;
  4. e) când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
  5. f) când persoana şi-a schimbat numele de origine straină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;
  6. g) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;
  7. h) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;
    i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;
    j) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
  8. k) când prenumele purtat este specific sexului opus;
  9. l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;
  10. m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.

 Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

  1. a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;
  2. b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
  3. c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
  4. d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recasătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
  5. e) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în forma autentică;
  6. f) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;
  7. g) când s-a desfacut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;
    h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.

Efecte juridice

Data de la care dispoziţia de schimbare a numelui pe cale administrativă produce efecte juridice, este ,,data înscrierii menţiunii corespunzătoare pe marginea actului de naştere″ - art. 16 alin. 1 din O.G. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

Numai de la acea dată solicitantul va purta numele dobândit prin dispoziţia de schimbare a numelui.

PRECIZĂRI :

  • Schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie dobândit prin căsătorie, nu are efect asupra numelui de familie din actul de naştere;
  • Persoana căreia i s-a respins cererea de schimbare a numelui poate contesta această măsură pe calea contenciosului administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Legislaţie

Reglementare juridică:

*  Ordonanţa Guvernului României nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 323/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

ELIBERAREA CERTIFICATELOR

Certificatele de stare civilă se eliberează numai cetăţenilor care posedă act de identitate valabil, care poate fi:

  • buletinul de identitate/cartea de identitate sau cartea de identitate provizorie-pentru cetăţenii români cu domiciliul în ţară;
  • paşaportul - pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, cetăţenii străini şi apatrizii care au acte înregistrate în ţară;
  • carnetul de identitate şi legitimaţia provizorie - pentru cetăţenii străini cu domiciliul sau reşedinţa în România

În cazul cetăţenilor români cu domiciliul în ţară, când aceştia solicită eliberarea unui certificat de stare civilă şi nu deţin act de identitate valabil, vor fi îndrumaţi ca, în prealabil, să se prezinte la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor pentru eliberarea unei cărţi de identitate provizorii.

Certificatele de naştere şi de căsătorie se eliberează numai titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora, iar certificatele de deces se eliberează membrilor familiei sau altor persoane îndreptăţite.

Certificatele de stare civilă se pot elibera şi altor persoane împuternicite prin procură specială sau împuternicire avocaţială, iar persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot solicita procurarea certificatelor şi pe cale diplomatică.

Solicitarea eliberării certificatelor de stare civilă se poate face atât la primăria care are în păstrare registrele în care au fost înregistrate actele, cât şi la primăria locului de domiciliu.

În cazul în care registrul nu se află în păstratea autorităţii la care s-a depus cererea, aceasta îl solicită de la primăria în cauză în termen de 3 zile.

În situaţia în care exemplarul I al actului de stare civilă lipseşte ori actele au fost predate Arhivelor Naţionale, serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau primăria competentă, care primeşte cererea, solicită extras de pe actul în cauză  pe baza căruia eliberează certificatul de stare civilă.

Certificatele de stare civilă eliberate de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau de primăria unităţii administrativ-teritoriale unde s-a înregistrat actul sau faptul de stare civilă sunt valabile şi în străinătate.

Procedura

  • Depunerea cererii

Cererea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă eliberate de autorităţile străine se adresează,

* Primarului unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia îşi are domiciliul titularul actului;

* Direcţiei de Stare civilă a sectorului 1 al mun. Bucureşti, pentru transcrierea certificatelor de naştere pentru persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, ai căror părinţi au domiciliul în străinătate;

* Primarului sectorului 1 al mun. Bucureşti (cu avizul prealabil al Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor a mun. Bucureşti), pentru cetăţenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România,

* Primarului unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul loc de domiciliu avut în ţară(cu avizul DJCEP), pentru cetăţenii români de peste 18 ani cu domiciliul în străinătate. Pentru stabilirea primăriei unităţii administrativ-teritoriale competente să întocmească actul, cetăţenii români cu domiciliul în străinătate prezintă o dovadă eliberată de SPCLEP-ul. de la ultimul domiciliu avut în ţară.

* cetăţenii români ale căror acte de stare civilă au fost înregistrate în localităţi care au aparţinut României, iar în prezent se găsesc pe teritoriul altor state, pot solicita întocmirea actelor de stare civilă la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază îşi au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilă ce se găseşte în păstrarea Arhivelor Naţionale. Cererea se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare registrul de stare civilă sau de la domiciliul ori reşedinţa petiţionarului. În cazul în care registrul de stare civilă nu se află în păstrarea autorităţii la care s-a depus cererea, aceasta îl solicită serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primarului unităţii administrativ-teritoriale competente, în termen de 3 zile. În situaţia în care exemplarul 1 al actului de stare civilă lipseşte ori actele au fost predate Arhivelor Naţionale, serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau primăria competentă, care primeşte cererea, solicită extras, după caz, de pe actul ce se găseşte în păstrarea Consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a Arhivelor Naţionale, pe baza căruia întocmeşte şi eliberează certificatul de stare civilă. Eliberarea extraselor de pe actele de stare civilă aflate în păstrarea Arhivelor Naţionale la cererea oficiilor de stare civilă şi a structurilor competente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi a altor autorităţi publice se face gratuit. Transcrierea acestor extrase în registrele de stare civilă se face cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului şi cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bucureşti.

* Direcţiei de stare civilă-sector 1 Bucureşti, pentru persoanele care fac dovada cetăţeniei române cu certificatul de depunere a jurământului de credinţă, eliberat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

* Primarului unităţii administrativ-teritoriale a localităţii de domiciliu, pentru persoanele care se legitimează cu permis de şedere permanentă, eliberat de Oficiul Român pentru Imigrări, care atestă domiciliul în România.

Taxa de transcriere se achită la sediul SPCJEP şi este de 25 lei.

 

 

Transcrierea certificatelor de căsătorie

  • Cererea va fi făcută de soţul cetăţean român, sau prin împuternicit cu procură specială
  • Primăria competentă privind transcrierea certificatelor de căsătorie este cea de la domiciliul comun al soţilor, iar în cazul în care soţii au domicilii diferite poate fi oricare dintre cele două primării pe raza cărora aceştia au domiciliul
  • Întocmirea actului se va face numai în condiţiile în care s-a stabilit că soţul cetăţean român, în cazul în care a avut una sau mai multe căsătorii încheiate în străinătate şi hotărârea de divorţ a fost pronunţată în străinătate, a solicitat înscrierea menţiunilor de căsătorie şi de divorţ pe marginea actului de naştere din ţară. Dovada o poate face prezentând certificatul de naştere eliberat de autorităţile din ţară, cu toate menţiunile înscrise (referitoare la căsătorie sau divorţ).

Transcrierea certificatelor de deces

  • Cererea va fi făcută de unul dintre membrii familiei sau de către o altă persoană îndreptăţită
  • Primăria competentă privind transcrierea certificatelor de deces este cea de la ultimul domiciliul avut în ţară de către persoana decedată
  • Primăria unităţii administrativ-teritoriale a locului de domiciliu al solicitantului (cu obligaţia de a verifica la primăria ultimului domiciliu al defunctului)
  • Verificările se vor referi atât la solicitant, cât şi la decedat.

 

Transcrierea certificatelor de naştere

  • Cererea va fi făcută de unul dintre părinţi, pentru minorul cu vârsta mai mică de 14 ani
  • minorul care a împlinit vârsta de 14 ani va formula cererea de transcriere în nume propriu asistat de unul dintre părinţi sau după caz de tutore
  • împuternicitul cu procură specială, caz în care se va preciza pe cererea de solicitare calitatea acestuia
  • Primăria competentă privind transcrierea certificatelor de naştere poate fi oricare dintre cele două primării pe raza cărora au domiciliul părinţii minorului.

 

Convenţii bilaterale

Nu se aplică apostila pe actele de stare civilă eliberate de următoarele state:

Din lista statelor mentionate mai sus, parte la Conventia de la Haga, precizam ca, în conformitate cu art.3 alin.2 din aceasta conventie multilaterala, aplicarea apostilei nu va fi ceruta în relatia cu statele cu care România a încheiat o conventie bilaterala care prevede scutirea de supralegalizare si de orice formalitate similara:

  • Republica Albania,
  • Republica Austria,
  • Regatul Belgiei,
  • Bosnia si Hertegovina (prin declaratie de succesiune),
  • Bulgaria,
  • Republica Ceha,
  • Republica Populara Chineza (numai regiunile administrative Hong Kong si Macao),
  • Croatia (prin declaratie de succesiune),
  • Republica Franceza,
  • Republica Moldova,
  • Republica Polona,
  • Federatia Rusa (prin declaratie de succesiune),
  • Republica Serbia (prin declaratie de succesiune),
  • Slovacia (prin declaratie de succesiune),
  • Slovenia (prin declaratie de succesiune),
  • Republica Ungara.

Principalele convenţii bilaterale în vigoare

  • Albania - Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Albania privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, (Decretul nr. 463/1960)
  • Algeria - Convenţie de asistenţă juridică în materie civilă, familială şi penală între Republica Socialistă România şi Republica Algeriană Democratică şi Populară (Decretul nr. 418/1979)
  • Austria - Convenţia între România şi Republica Austria cu privire la asistenţa juridică în materia dreptului civil şi de familie şi la valabilitatea şi transmiterea actelor şi Protocolul anexă la convenţie (Decretul nr. 1179/1968)
  • Austria - Protocolul adiţional la Convenţia între România şi Republica Austria cu privire la asistenţa juridică în materia dreptului civil şi de familie şi la valabilitatea şi transmiterea actelor (Decretul nr. 322/1972)
  • Belgia - Convenţie între Republica Socialistă România şi Regatul Belgiei privind asistenţa juridică în materie civilă şi comercială (Decretul nr. 368/1976)
  • Belgia - Protocol adiţional la Convenţia între Republica Socialistă România şi Regatul Belgiei privind asistenţa juridică în materie civilă şi comercială (Decretul nr. 316/1980)
  • Belgia - Convenţie între Republica Socialistă România şi Regatul Belgiei privind recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti în materia obligaţiilor de întreţinere (Decretul nr. 316/1980)
  • Belgia - Convenţie între Republica Socialistă România şi Regatul Belgiei cu privire la recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti referitoare la divorţ (Decretul nr. 53/1982)
  • Marea Britanie - Convenţie între Republica Socialistă România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord privind asistenţa juridică în materie civilă şi comercială (Decretul nr. 432/1978)
  • Bulgaria - Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Bulgaria privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale (Decretul nr. 109/1959)
  • Cehia - Tratatul dintre România şi Republica Cehă privind asistenţa judiciară în materie civilă (Legea nr. 44/1995)
  • China - Tratatul de asistenţă juridică în materie civilă şi penală dintre România şi Republica Populară Chineză (Legea nr. 12/1992)
  • Coreea de Nord - Acord între Republica Socialistă România şi Republica Populară Democrată Coreeană cu privire la asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale (Decretul nr. 305/1972)
  • Cuba - Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Cuba privind asistenţa juridică în materie civilă, familială şi penală (Decretul nr. 67/1981)
  • Egipt - Convenţie privind asistenţă judiciară în materie civilă, comercială şi de statut personal între Republica Socialistă România şi Republica Arabă Egipt (Decretul nr. 82/1977)
  • Franţa - Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Franceză privind asistenţa juridică în materie civilă şi comercială (Decretul nr. 77/1975)
  • Grecia - Convenţie de asistenţă juridică în materie civilă şi penală între Republica Socialistă România şi Regatul Greciei şi Protocol adiţional (Decretul nr. 290/1973)
  • Italia - Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Italiană privind asistenţa judiciară în materie civilă şi penală (Decretul nr. 288/1973)
  • Macedonia - Convenţia dintre România şi Republica Macedonia privind asistenţa juridică în materie civilă,12 noiembrie 2003 ( Legea nr. 356/2004)
  • Maroc - Convenţie între Republica Socialistă România şi Regatul Maroc privind asistenţa juridică în materie civilă şi penale (Decretul nr. 291/1973)
  • Moldova - Tratat între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală (Legea nr. 177/1997)
  • Mongolia - Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Mongolă cu privire la asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale (Decretul nr. 415/1973)
  • Polonia - Tratat dintre România şi Republica Polonă privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în cauzele civile (OG nr. 65/1999, aprobată prin Legea nr. 33/2000)
  • Rusia - (prin declaraţie de succesiune) Tratat între Republica Populară Română şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale (Decretul nr. 334/1958)
  • Serbia şi Muntenegru (prin declaraţie de succesiune) - Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică (Decretul nr. 24/1961)
  • Siria - Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Arabă Siriană privind asistenţa juridică în materie civilă şi penale (Decretul nr. 70/1979)
  • Slovacia - (prin declaraţie de succesiune) Tratat între Republica Populară Română şi Republica Cehoslovacă privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale (Decretul nr. 506/1958)
  • Slovenia - (prin declaraţie de succesiune) – Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică (Decretul nr. 24/1961)
  • Spania - Convenţia dintre România şi Spania - complementară la Convenţia privind procedura civilă- (Legea nr. 235/1998)
  • Spania - Convenţia dintre România şi Spania privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (Legea nr. 3/1999)
  • Tunisia -  Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Tunisiană privind asistenţa juridică în materie civilă şi penale (Decretul nr. 483/1971)
  • Turcia - Convenţie de asistenţă juridică în materie civilă şi penală între Republica Socialistă România şi Republica Turcia (Decretul nr. 347/19700)
  • Ucraina - Tratatului dintre România şi Ucraina privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în cauzele civile ( Legea nr. 3/2005)
  • Ungaria - Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Ungară privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale (Decretul nr. 505/1958)

Contravenţii

Constituie contravenţii la regimul actelor de stare civilă următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sunt considerate infracţiuni:

  • deţinerea fără drept a certificatului de stare civilă aparţinând altei persoane;
  • nedeclararea naşterii sau decesului în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege;
  • neasigurarea conservării şi securităţii registrelor şi certificatelor de stare civilă, potrivit normelor privind evidenţa şi păstrarea acestora, sau netrimiterea la Arhivele Naţionale al registrelor de stare civilă, după trecerea termenului legal de păstrare;
  • necomunicarea la serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor ori, după caz, la primăriile competente de către ofiţerul de stare civilă, a menţiunilor, a copiilor de pe deciziile de admitere a schimbării numelui,neînscrierea menţiunilor pe actele de stare civilă ori netransmietrea celui de-al doilea exemplar al registrelor de stare civilă la consiliul judeţean sau la Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, în termen de 30 de zile de la data când toate filele au fost completate;
  • neprezentarea certificatelor de stare civilă sau a extraselor eliberate de autorităţile străine, ofiţerului de stare civilă de la locul de domiciliu, pentru transcriere în registrele de stare civilă române, în termeul prevăzut de lege;
  • omiterea declarării, în faţa ofiţerului de stare civilă, a unor date referitoare la starea civilă a persoanelor sau declararea lor în mod inexact;
  • neverificarea de către ofiţerul de stare civilă a realităţii conţinutului declaraţiei şi a concordanţei acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilă şi celelalte înscrisuri prezentate;
  • neeliberarea de către personalul medico-sanitar competent, în termenele legale de declarare a naşterii şi a decesului, a certificatelor medicale constatatoare ale acestor fapte;
  • pierderea sau deteriorarea certificatelor de stare civilă;
  • oficierea de către deservenţii cultelor a serviciului religios în cazul căsătoriilor sau în vederea înhumării sau incinerării, fără a li se fi prezentat certificatul de căsătorie şi adeverinţa de înhumare sau de incinerare a cadavrului;
  • înregistrarea unui act de stare civilă cu încălcarea competenţei teritoriale prevăzute de prezenta lege;
  • efectuarea de răzuiri, ştersături în cuprinsul actelornde stare civilă;
  • netransmiterea comunicărilor cu privire la înregistrarea naşterii cetăţenilor români cu domiciliul în România, ori a modificărilor intervenite în statutul civil al persoanelor, a buletinelor de identitate ale persoanelor decedate, precum şi a livretelor militare, serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor competente;
  • nerespectarea termenului prevăzut de lege privind sesizarea poliţiei despre găsirea unui copil;
  • înhumarea sau incinerarea cadavrului fără prezentarea adeverinţei de înhumare sau de incinerare a cadavrului.

Contravenţiile se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 200 lei.